La 38 de ani de la marea performanţă a Stelei Bucureşti, fotbalul românesc a rămas, însă, doar cu amintirile. Echipele româneşti nu mai ajung în grupele competiţiilor europene, iar Liga Campionilor, aşa cum a fost redenumită Cupa Campionilor Europeni, a devenit un vis pentru campioanele României. 

Rămân, însă, poveştile. Helmuth Duckadam, unul dintre eroii de la Sevilla, oraşul unde s-a disputat finala, a vorbit, în exclusivitate pentru DC Sport, despre anul fantastic pe care l-a avut Steaua atunci. 

"A fost cu siguranţă cea mai mare performanţă a fotbalului românesc. (n.r. Steaua '86 a fost generaţia de aur) Pentru că noi am câştigat. Noi eram o echipă care se formase deja, nucleul era format deja. Noi, cu un an înainte, câştigasem Cupa şi campionatul, am jucat în Cupa Cupelor cu AS Roma, am pierdut cu 1-0 la Bucureşti şi făcusem 0-0 la Roma. Era o echipă foarte puternică a celor de la AS Roma, dar se vedea că şi noi suntem puternici. 

După părerea multora, calificarea în finală a fost mai simplă ca acum, pentru că erau mai puţine jocuri. Pe de o parte, aşa e. Dar atunci se numea Cupa Campionilor, deci jucau doar campioanele în competiţie. Chiar astăzi vorbeam cu cineva şi îmi spunea că nu au jucat echipele englezeşti. Nu aveau cum să joace, cel mult campioana. Atunci parcă Wolverhampton câştigase, şi nu a participat (n.r echipele din Anglia erau interzise în cupele europene după tragedia de la Heyssel). Dar în rest au jucat Barcelona, Bayern Munchen. Să ne uităm doar la ce diferenţă a câştigat Barcelona atunci campionatul în Spania faţă de Real Madrid. 

Am jucat cu echipe puternice, mai puţin poate primul joc cu Vejle Boldklub (n.r. scor 2-5). După aia am jucat cu echipe care erau campioane. Cu Honved Budapesta, care avea vreo 6-7 internaţionali maghiari, cu Kuusysi Lahti, cu care am câştigat foarte greu. De Anderlecht ce să mai spunem? Avea vreo 14 internaţionali. Ăla a fost cel mai bun joc al nostru, returul de la Bucureşti, acel 3-0. 

La finala cu Barcelona am mers cu gândul de a încerca să arătăm că ştim fotbal. Nu cred că se gândea cineva că putem câştiga pe teren spaniol, contra campioanei Spaniei", a declarat Helmuth Duckadam. 

"Apără Duckadam", frază simbol. "E o prostie că penalty-ul se ratează. El se apără!"

În fotbal se foloseşte adesea o vorbă despre loviturile de departajare. Multă lume spune că o lovitură de la 11 metri se ratează, nu se apără, însă Helmuth Duckadam îi contrazice pe toţi. 

"E o prostie. Eu tot timpul încerc să corectez pe unii care comentează asta. Nu e adevărat. Cum să se rateze? Eu vorbeam cu Belodedici şi toată lumea spune că el a ratat la CM '94. Belo are o replică foarte bună. Spune 'eu nu am ratat, a apărat portarul. Pentru că ratarea înseamnă să dai bară sau să dai afară'. Sunt doi oameni acolo, unul poate să apere, unul poate să tragă mai neinspirat. Eu rămân la părerea că un penalty se apără. Se ratează doar dacă dai pe lângă poartă", a explicat Duckadam. 

Performanţa lui Helmuth Duckadam la Sevilla este cu atât mai impresionantă cu cât nu îi studiase pe fotbaliştii Barcelonei la loviturile de la 11 m. 

"Nu văzusem cum bat. Mai ales că ei câştigaseră semifinala cu Goteborg tot la loviturile de la 11m, după ce au pierdut cu 3-0 în Suedia şi au egalat scorul în Spania. A fost o chestiune de inspiraţie. Dar dacă nu eşti bine pregătit, degeaba ghiceşti colţul, că nu ai cum să o aperi. Trebuie să ai forţă în picioare, etc. Cu asta te întâlneşti o dată în viaţă sau niciodată", a completat legendarul portar. 

Cum a apărat penalty-urile în finala de la Sevilla

"Primul penalty, cel al lui Alexanko, a fost cel mai greu de parat. Am mers pe instinct, am ghicit colțul și l-am apărat. A fost un șut cum își doresc toți portarii, nu prea sus și nici cu prea multă forță. Dacă aș fi plecat în partea cealaltă, toată lumea ar fi aplaudat execuția lui. Nu e chestiune de noroc. Poți să pleci de 10 ori în același colț, dacă nu ești suficient de puternic, nu aperi niciun penalty.

Pe al doilea, l-am abordat logic. Pedraza urma să execute, iar eu m-am gândit ce aș face dacă aș fi în locul lui. Urruti plecase în stânga la primul și în dreapta la al doilea. Eu am ales tot dreapta. Poate că Pedraza s-a gândit că voi proceda așa cum o făcuse Urruti mai devreme. Eram foarte bine pregătit fizic. Aveam picioare puternice, am împins bine de tot și am parat al doilea penalty.Lăcătuș a marcat și, după două penalty-uri apărate de fiecare, eram în avantaj.

Al treilea penalty a fost cel mai ușor de apărat. Probabil că Alonso s-a gândit că nu voi mai pleca și a treia oară către dreapta și a tras acolo. A fost simplu, am prins mingea.

Balint a marcat pentru 2-0, iar toată presiunea s-a mutat pe Marcos, care trebuia să înscrie. A fost o chestiune de inspirație. Dacă vă uitați atent la reluare, vedeți cum l-am păcălit. Inițial, i-am dat de înțeles că voi pleca în stânga. Pe când se apropia de minge, am făcut o mișcare ușoară către dreapta, apoi, dintr-o dată, am plonjat în stânga. M-a văzut prima dată, când am făcut mișcarea către dreapta, așa că a tras încet în partea opusă. Când explici așa, pare chiar ușor, dar când ai în spate 70.000 de spectatori, într-o finală de Cupa Campionilor, e puțin mai complicat", declara Helmuth Duckadam în 2019, în FourFourTwo.com. 

"Întreaga suflare roş-albastră se înclină în faţa eroilor de la Sevilla"

Cei de la Steaua Bucureşti au punctat aniversarea a 38 de ani de la câştigarea marelui trofeu pe Facebook. 

"7 mai 1986 – ziua în care am fost deasupra tuturor!

În urmă cu 38 de ani, Steaua București a reușit cea mai mare performanță a fotbalului românesc la nivel de cluburi: câștigarea Cupei Campionilor Europeni după o finală fantastică în fața celor de la FC Barcelona, scor 2-0, la lovituri de la 11 metri.

Marius Lăcătuș și Gabi Balint au transformat lovituri de la 11 metri, iar Helmuth Duckadam a închis, la propriu, poarta în fața spaniolilor. Întreaga arenă Ramon Sanchez Pizjuán din Sevilla a rămas uluită, iar Europa s-a înclinat în fața incredibilului succes al roș-albaștrilor.

Pe 7 mai 1986, eroii Stelei au fost: Helmut Duckadam – Ștefan Iovan, Adrian Bumbescu, Miodrag Belodedici, Ilie Bărbulescu – Lucian Bălan (73 Anghel Iordănescu), Gavril Balint, Ladislau Boloni, Mihail Majearu – Marius Lăcătuș, Victor Pițurcă (112 Marin Radu II).
Antrenori: Emeric Ienei și Anghel Iordănescu.

Pentru acest succes, și nu numai, întreaga suflare roș-albastră se înclină în fața eroilor de la Sevilla", au scris cei de la Steaua Bucureşti pe Facebook.