Însă mulţi fani ai naţionalei îl ţin mai degrabă minte pentru modul în care vorbea şi încă vorbeşte limba română, cu puternice influenţe italiene. Florin Răducioiu a explicat de unde au plecat toate glumele despre modul în care vorbeşte limba română. 

"Erau două echipe care mă doreau cu orice preţ. Anderlecht, cu care noi jucasem cu un an înainte şi din păcate nu am reuşit să ne calificăm în finala Cupei Cupelor, şi Bari. Până la urmă am cedat tentaţiei italiene. Campionatul Mondial s-a disputat în Italia, la Bari, unde oamenii mă doreau cu orice preţ. Şi acolo era un banner, înainte de meciul cu URSS, "Răducioiu, Bari ti ama". Asta m-a înmuiat. Am zis că asta e echipa la care vreau să joc. Era un campionat puternic, cel mai puternic din lume, cum este astăzi Premier League. Erau cei mai buni jucători din lume acolo. 

Am ales Italia pentru că erau mai aproape ca mentalitate de noi, o mentalitate latină. Mi-a plăcut Italia mereu, îmi plăcea limba italiană, mâncarea. Am zis că e o ocazie unică să semnez cu Bari. Dinamo era o echipă europeană, deci din punctul ăsta de vedere am avut de pierdut. A fost diferenţă mare, însă. Din punct de vedere al pregătirii, al mentalităţii, al ritmului de joc. Eu am avut probleme de a mă adapta. 

Am reuşit să mă adaptez datorită familiei Mattaresse, şi sunt recunoscător pe veci acestei familii. Au angajat un traducător, un băiat român, care mă urmărea peste tot, mai avea puţin şi mergea cu mine la duş. Ca să învăţ italiana. Era oriunde cu mine. Mi-au dat posibilitatea să mă adaptez foarte repede. Problema mare a fost cu presa, nu eram obişnuit. În Italia erau mulţi ziarişti, eu eram oricum stranier, deci ochii lor erau mai mult pe mine, decât pe cei locali. Am avut probleme. 

Am şi clacat la un moment dat, în sensul că nu am mai reuşit să suport presiunea din partea publicului. Am vorbit cu Salvemi şi cu Mattaresse. Era către finalul sezonului, ne jucam meciurile pentru a nu retrograda. Mi-au dat o săptămână de pauză, m-am dus la munte cu preparatorul fizic să mă antrenez. Eram foarte stresat atunci. Nu eram obişnuit cu presa, cu publicul. Eu nu am dat multe goluri la Bari, lumea se aştepta la mai mult. Am avut posibilitatea să mă reîncarc, şi am făcut un final de sezon foarte bun", a declarat Florin Răducioiu la Arena Sport.ro. 

Explicaţii pentru problemele cu limba română 

"Lumea din România nu era pregătită pentru o schimbare atunci. Nu le venea să creadă că am vorbit cu un accent mai ciudat, sau că am greşit o propoziţie. Am făcut-o spontan. Am fost la acea finală de Liga Campionilor, între Olympique Marseille şi Steaua Roşie Belgrad, în care nea Ovidiu (n.r. Ovidiu Ioaniţoaia) m-a invitat la pupitru să zic două cuvinte. Cu siguranţă de acolo mi se trage. Nu mai ştiu ce am spus, dar presa din România m-a pus pe cruce", a mai declarat Răducioiu. 

Florin Răducioiu a debutat la prima reprezentativă a României într-un meci amical împotriva Israelului, la data de 25 aprilie 1990. A jucat la Mondialul din 1990 în trei dintre cele patru meciuri ale României, dar nu a marcat niciun gol. Abia în decembrie 1990 a înscris pentru prima dată la națională, într-un meci din calificările pentru EURO 1992, împotriva echipei statului San Marino.

În 1993 a intrat în istoria naționalei României, devenind primul fotbalist care marchează patru goluri într-un singur meci. S-a întâmplat la Toftir, în jocul dintre Insulele Feroe și România. Performanța a fost egalată în 1997 de Gheorghe Popescu. A fost de altfel golgheterul naționalei României în preliminariile pentru Cupa Mondială din 1994, cu nouă reușite. La Mondialul din Statele Unite a mai înscris alte patru goluri, câte două în meciul inaugural contra Columbiei și în cel din sferturi cu Suedia.

La EURO 1996, Răducioiu a înscris unicul gol al României, în meciul cu Spania, acesta fiind ultimul său gol pentru echipa națională.