Totul a început după ce tatăl fotbalistului a murit, în decembrie 2017. 

"Am avut nişte probleme după ce a murit tata. La modul că am avut atacuri de panică, cu depresie, cu toate nebuniile. Luam şi tratament. La Sparta Praga am jucat nişte meciuri pe pastile, dormeam pe teren, nu puteam să mă mişc. De asta nici nu m-am dus în Turcia, că trebuia să mă duc singur, nu mai putea merge şi soţia cu mine. Fetele noastre fuseseră deja în Belgia, în Cehia, la grădiniţă, la şcoală, unde le mai duceam şi în Turcia. Era foarte greu. În ideea asta am venit la CFR Cluj. Şi mie îmi era frică să mă duc singur pe acolo, că aş fi stat la hotel, stăteam singur. 

E un mare plus că mi-am revenit, nu mai am nicio problemă de anxietate acum. Tata a murit în 2017 şi la mine au început stările astea cam după 6-7 luni. Eu nu am vorbit cu nimeni. În familia mea nu mai era niciun bărbat, eu eram singurul din toată familia, am zis că nu are rost să mă plâng, am interiorizat toate gândurile negre. Şi cumva s-a acumulat starea asta. La un meci de cupă, acum îmi vine să râd, i-am spus lui Proszynski că mor. Îmi bătea inima tare, îmi amorţise o parte, era clar atac de panică. Ăla a fost momentul care a declanşat panica. Apoi am avut problemă cu bolile, zilnic descopeream câte ceva, sunam medicul de la Sparta Praga şi îi spuneam că am probleme cu stomacul, să îmi facă controale. Nu că eram ipohondru, eram la maximum. 

Când m-am întors la Anderlecht, intrasem în depresie, mă întrebam ce rost mai are viaţa, dacă să mai joc fotbal. Cumva creierul voia să mă protejeze de durere şi inhiba toate stările, nici plăcere nu mai simţeam. 

Am vorbit cu doi psihologi deodată, în paralel. Eu luam şi pastile atunci, dar mă ajuta mai mult să vorbesc cu psihologii, pentru că ei sunt practici. Au fost multe lucruri care m-au ajutat. Pentru problemele astea, chiar mi se pare ok, pentru că nu văd altă scăpare. Aveam 28 de ani atunci", a declarat Alexandru Chipciu la Orange Sport.