"Situația mea financiară nu-mi dădea să am ceva extraordinar! N-am știut ce înseamnă să ai un brad în casă până la 16 ani, un cadou sub brad, n-am știut ce înseamnă să vină Moș Crăciun la mine. Au fost lucruri foarte dureroase, dar am fost un om puternic. Mi-a fost greu să privesc alți copiii, care veneau la școală sau cu care ieșeam pe stradă... Îmi spuneau că la ei a venit Moșu' și eu știam că la mine n-a venit. Mă întrebau și pe mine dacă a venit Moș Crăciun, iar eu le spuneam că a venit și la mine. Asta ca să nu mă fac de râs sau să pic într-o situație penibilă.

Încercam să râd și să zâmbesc, iar gândul meu era că într-o zi voi deveni cineva și atunci îmi voi oferi singur cadouri. La fel și pentru familia mea. Când am ajuns în Liga a 2-a, mi-am permis să am banii mei, să ofer cadouri din banii mei părinților, să le iau ceva de sărbători", a declarat Bănel Nicoliţă pentru iamsport.ro.

Fotbalistul rămas în istorie pentru travaliul enorm pe care îl avea pe terenul de fotbal, dar şi pentru autogolul marcat pe Santiago Bernabeu spune, însă, că nu era invidios pe alţii. 

"Am fost tot timpul un om modest. Am fost omul care s-a gândit că-i va veni și lui rândul la fericire. Nu am fost acea persoană invidioasă. Am trăit doar prin felul meu de a fi pozitiv. Am crezut în Dumnezeu și-n șansa mea că într-o zi voi fi cineva. Am avut un drum greu. Foarte mulți oameni n-au crezut că voi ajunge cineva. Am fost doar eu cu mine și cu Dumnezeu, care mi-a arătat drumul cel bun. Atunci am putut să reușesc doar prin nebunia, modestia, speranța și credința mea. 

Copiii mă priveau altfel pentru că eram rrom, pentru că mă îmbrăcam prost. Eram privit foarte rău, dar le-am câștigat încrederea prin fotbal. Le-am arătat disciplină și modestie. Nici la școală nu deranjam orele. Învățătoarea mea, Dumnezeu să o ierte!, m-a ajutat mult în cariera de fotbalist. Și-n momentele grele de la școală mă lăsa să plec la antrenamente și asta a contat pentru mine", a mai spus Bănel.