Meciul, pe care cu siguranţă Edi Iordănescu l-a urmărit, ne spune mai multe despre Elveţia şi mai puţine despre Israel. Alon Hazan, selecţionerul Israelului, a folosit mai mulţi jucători de rezervă, pentru a odihni titularii în perspectiva meciului cu România, cel considerat crucial pentru calificarea la EURO. 

Murat Yakin, însă, a trimis în teren o echipă pe care o putem aştepta şi la Bucureşti, dacă lucrurile nu merg bine pentru elveţieni contra Kosovo. O echipă cu cei mai buni jucători, dar fără o ţintă anume. Sau cel puţin aşa a părut. După două bare şi un gol anulat, elveţienii au deschis scorul, prin Ruben Vargas, însă de acolo pare că s-a rupt totul. Elveţienii au început să joace extrem de relaxat, de parcă ar fi fost deja calificaţi la EURO, iar meciul cu Israel era doar o formalitate care trebuia dusă la capăt. E drept că în prima repriză nici "gazdele" nu le-au pus probleme, aşa că pasele cu călcâiul şi fentele importate din Brazilia erau mai uşor de executat. 

După pauză, însă, Elveţia a rămas, mental, la cabine, iar pe teren a existat doar Israelul. Bară în startul reprizei secunde, penalty cerut după o gafă la care doar VAR-ul a salvat Elveţia şi, în cele din urmă, gol după o greşeală de respingere după un corner. După golul egalizator, elveţienii au părut că se trezesc un pic şi au atacat, dar fără să pară că îşi doresc, neapărat, victoria. Ba mai mult, fundaşul Fernandes a avut o intrare dură asupra unui jucător israelian (din spate, cu talpa sus), şi a luat cartonaş roşu direct. Prea multă nervozitate, prea puţin fotbal. 

După meciul ăsta, probabil sunt puţine concluziile pe care selecţionerul Edi Iordănescu le poate trage. Iar dacă analizăm şi meciul dintre Kosovo şi Israel, terminat cu victoria kosovarilor, situaţia e şi mai complicată. 

Israelul pare o echipă care poate fi învinsă cu 4-0 fără probleme, dar pare şi genul de echipă care poate profita imediat de relaxarea adversarilor. În tur, la Bucureşti, a fost 1-1. România începuse mai bine, apoi Israelul a pus stăpânire pe meci iar tricolorii au avut noroc să scape cu un rezultat de egalitate. Acum, un rezultat de egalitate ar fi mană cerească, dar e clar că nu ăsta trebuie să fie obiectivul în faţa naţionalei Israelului. Pentru că Weissman, Gloukh şi compania vor taxa orice greşeală. 

Elveţia, deşi sperietoarea grupei la startul preliminariilor, se zbate să se califice. Probabil o va face, dar nu la pas, cum se aşteptau toţi specialiştii. Dacă Elveţia învinge Kosovo, atunci şi-a asigurat calificarea la EURO 2024. Asta nu înseamnă, însă, că meciul de la Bucureşti va fi tratat cu uşurinţă de elevii lui Yakin. Calificarea de pe primul loc i-ar putea face capi de serie în tragerea la sorţi a grupelor EURO 2024, aşa că ne putem aştepta ca elveţienii să aibă obiectiv şi la ultimul meci. Dacă, însă, jucătorii vor decide din nou să se transforme în fotbalişti de meci caritabil, România trebuie să taxeze, exact cum a făcut-o şi Israelul. 

Misiunea lui Edi Iordănescu pare mai dificilă ca niciodată acum. Dar singurul gând al tricolorilor ar trebui să fie cele 3 puncte cu Israelul. Şi, apoi, meciul cu Elveţia chiar poate deveni unul demonstrativ...