Rareş Ilie a plecat în Franţa, la Nice, de la FC Rapid, în 2022, la vârsta de 19 ani. Francezii au plătit o sumă consistentă pe fotbalistul giuleştenilor la acea vreme, aproximativ 5 milioane de euro, însă evoluţiile sale au fost sub aşteptări. A fost împrumutat apoi în Israel, iar acum este legitimat în Elveţia. Ba chiar la un moment dat s-a pus în discuţie şi o revenire a fotbalistului în România. 

Adrian Mazilu a fost vândut de Farul Constanţa celor de la Brighton, în Premier League, însă englezii l-au împrumutat imediat în Olanda. A debutat pentru noua sa echipă, însă de atunci nu a mai jucat. La naţionala U19 a marcat un gol spectaculos împotriva Germaniei, însă asta nu e suficient pentru un fotbalist considerat, la un moment dat, o adevărată perlă. 

Ei nu sunt singurii care au trecut prin asta. Tudor Băluţă a plecat de la Constanţa tot la Brighton, dar nu s-a adaptat şi s-a întors în România. Dennis Man a avut nevoie de câţiva ani pentru a deveni un jucător cu adevărat decisiv pentru Parma, în Serie B. Octavian Popescu a fost considerat de mulţi un jucător pe care se vor încasa sume mari, însă a dispărut într-un con de umbră. Acelaşi lucru se poate spune, într-un fel, şi despre Florinel Coman, care abia la 25 de ani, cât are acum, pare să îşi fi găsit cadenţa. În Liga 1, încă, ce e drept. 

În 2019, România ajungea în semifinalele Campionatului European U21, cu o generaţie din care făceau parte Ionuţ Radu, legitimat la Inter Milano, George Puşcaş, Florinel Coman, Ianis Hagi, sau Vlad Dragomir, care era la juniorii lui Arsenal Londra. Cea mai impresionantă victorie de la acel turneu final a fost reuşită în faţa Angliei, care îi avea în echipă pe Tammy Abrahams, Dean Henderson sau Phil Foden, printre alţii. Între timp, ai lor joacă în campionate tari, în timp ce ai noştri sunt rezerve eterne sau se zbat în ligile secunde. 

Mi-a sărit, însă, în ochi, recent, un puşti al lui Manchester United, care a intrat şi în circuitul naţionalei. Kobie Mainoo are doar 18 ani, impresionează la club şi şi-a atras deja laudele coechipierilor de la naţionala Angliei. Jude Bellingham, unul dintre favoriţii la Balonul de Aur, spune că "Mainoo e foarte bun. Ştiu cât de greu e când se pune presiune pe tine, dar e un jucător genial. Va avea un viitor fantastic la Manchester United şi sper că va fi la fel şi la naţionala Angliei". Despre Mainoo se vorbeşte deja că va participa la EURO 2024. La doar 18 ani! 

Mai e un puşti care mi-a atras atenţia. Endrick, din naţionala Braziliei. A marcat în ultimele două amicale, cu Anglia şi Spania. Şi el are tot 18 ani şi, mai mult decât atât, va merge la Real Madrid din vară, club cu care a semnat deja de un an şi jumătate. Iar fizic e mult mai puternic decât, poate, 90% dintre jucătorii din Liga 1. 

Ce au puştii lor şi nu au ai noştri? Mingea e la fel de rotundă pentru toţi, poarta are aceleaşi dimensiuni, ghetele sunt la fel. La cluburile din România se vorbeşte despre condiţii de pregătire similare celor din occident. Atunci, unde se face diferenţa? Talentul e clar că există. Să fie doar lipsa de seriozitate? Sau să fie altceva? Presupun că atunci când un club din vestul Europei plăteşte o sumă, oricare ar fi ea, pentru un jucător din România, vede ceva la el. Ce se întâmplă de, după câteva luni, acesta e trimis la plimbare, din împrumut în împrumut, până la reîntoarcerea acasă? 

*acest articol reprezintă o opinie