Ciprian Tătărușanu rămâne unul dintre cei mai importanți portari români din ultimele decenii. El a debutat la echipa națională a României la data de 17 noiembrie 2010, într-un meci amical împotriva Italiei. De atunci, acesta a apărat de 73 de ori poarta României, ca în anul 2020 să-și anunțe retragerea de la echipa națională.

În ceea ce privește cluburile de fotbal, Tătărușanu a activat la Steaua București, (2008–2014), Fiorentina (2014–2017), Nantes (2017–2019), Lyon (2019–2020), AC Milan (2020–2023) și Al-Abha (2023–prezent), echipă la care a decis că va pune „ghetele-n cui”.

Întrebat care a fost cel mai frumos moment trăit în cei trei ani petrecuți la clubul italian Fiorentina, Tătărușanu a amintit victoria împotriva celor de la Juventus Torino, scor 2-1: „Cred că victoria 2-1 cu Juventus Torino, meci jucat la Firenze. De când am ajuns la echipă mi-au spus suporterii că meciul cu Juventus e cel mai important din orice sezon. Bine, mi-am seama pe parcurs și de faptul că fiorentinii sunt tare greu de mulțumit.

(n.r. De ce?) Păi, după acel 2-1 cu Juventus, am ieșit a doua zi prin centrul orașului, am avut liber. Și m-a abordat un fan: 'Tătă, ieri?'. Ieri, ce? Am bătut! Tocmai pe Juventus, marele inamic! 'Da, Tătă, am bătut, dar când prinzi un Juventus așa slab trebuie să le dai 4-5 goluri!' Mamăăă… Și Juventus îi avea pe Buffon, Chiellini, Bonucci, Dybala, Higuain!

(n.r. Cum te-a modificat ca fotbalist experiența primilor trei ani în Il Calcio?) A fost surprinzătoare. Eu mă așteptam ca fotbalul italian să fie așa cum sunau stereotipurile pe care le auzisem în România. Multă tactică, multă forță. Dar, la Fiorentina, cu Montella antrenor, nu era deloc așa. Foarte puțină sală de forță, destul de puțină tactică, totul bazat pe tehnică, posesie și construcție.”, a spus Tătărușanu, la Prosport.ro

„După Steaua, cel mai aproape de suflet mi-a rămas Nantes”

Transferul la Nantes în anul 2017 a fost unul neașteptat, întrucât Tătărușanu era titular la Fiorentina și totodată un jucător apreciat de către italieni, iar clubul francez se afla la jumătatea clasamentului în Ligue 1. Totuși, portarul spune că mutarea a fost una potrivită, mai ales la acea vreme.

„Corect, Nantes era mai slab cotată decât Fiorentina. Doar că la Fiorentina a avut loc atunci o revoluție, să-i spunem așa. Un nou director sportiv, patronii voiau să vândă clubul, am plecat vreo 7-8 titulari. Am fost surprins și eu de oferta lui Nantes, știam că jucaserăacolo Moldovan, Nicoliță, Bratu, dar nu mă așteptam să fiu ofertat.

Însă Claudio Ranieri tocmai semnase antrenor, mi-am zis că asta trebuie să fie o garanție pentru performanță. Și, cum simțeam după trei ani la Fiorentina că e nevoie de o schimbare, s-a potrivit totul ca o mănușă!

(n.r. Cum te-ai integrat așa rapid?)

Poate și pentru că nivelul din Italia era mai ridicat decât în Franța, e un motiv real. Apoi, tot staff-ul lui Ranieri era compus din italieni, dialogam ușor, iar ei știau și franceză și m-au învățat și limba aceasta. Știam perfect ce se dorește de la mine.

La Nantes nu era presiunea de la Fiorentina, am terminat sezonul la jumătatea clasamentului, fără emoții privind retrogradarea, și era excelent pentruacel moment. Oricum, după Steaua, Nantes e echipa care mi-a rămas cel mai aproape de suflet! Oamenii din Nantes, viața de acolo, centrul de antrenament într-un decor incredibil, într-o pădure, stadionul și atmosfera de la meciuri. A fost o combinație foarte fericită, din multe perspective.

Uite, eu n-am auzit vreodată suporterii lui Nantes fluierând pe stadion! Nici la 0-2, nici la 0-3 măcar! Nu degeaba în Franța se spune că suporterii lui Nantes și ai lui Lens sunt cei mai buni. Deși mie nu-mi plac revenirile la o echipă, ciorbele reîncălzite cum se spune, din cluburile din străinătate unde am fost, la Nantes m-aș mai fi întors! Și cred că doar la Nantes.”, a mai mărturisit Ciprian Tătărușanu.