“Am îndrăgit sportul de copil. Mai întâi am practicat handbalul, apoi m-am orientat către fotbal, imediat cum am aflat de înființarea unei echipe de fotbal feminin la Petroșani. Am jucat fotbal mixt până s-a oficializat fotbalul feminin. Jucam libero, îmi plăcea jocul cu capul cel mai mult. În paralel am urmat cursurile de arbitraj, ulterior devenind activitatea mea primordială în viață.

În 1999 am fost promovată pe lista de arbitri FIFA. Am fost propusă de CCA, apoi acceptată de FRF. Într-adevăr, mi-a fost greu să pătrund ca arbitru într-un joc dominat de bărbați. Nu m-au acceptat de prima dată, dar cu multă ambiție și pregătire adecvată, se poate ajunge la un nivel ridicat, așa cum am reușit eu.

Am avut o sincopă la un moment dat, când chiar am vrut să renunț la arbitraj, din cauza faptului că bărbații înclinau balanța în partea extremă, cum că femeile nu sunt bune la sport, în general, ci doar acasă, să stea cu copiii și la cratiță. Am avut coborâșuri și urcușuri.”, a povestit Cristina Babadac, la “Liga de Weekend”.

Costel Cîmpeanu, portarul Gloriei Bistriţa, a vrut să o intimideze 

“Fotbaliștii erau foarte respectuoși și, ținând cont de ceea ce realizasem până la momentul respectiv în arbitraj, nu prea își permiteau să ia peste picior o femeie arbitru și, în special, pe mine.

Meciul acela s-a terminat 0-0. Portarul de la Gloria Bistrița, Cîmpeanu, a început să vină spre mine, la o fază, ca și când m-ar speria. După ce i-am arătat cartonașul galben, n-a mai spus absolut nimic.

Apoi, la finalul meciului, a venit la mine, mi-a pupat mâna și mi-a spus ‘Nu credeam că îmi vei da vreodată galben’. Mă bucur foarte mult că am debutat cu dreptul la Liga 1. Am arbitrat extraordinar toate fetele atunci, arătând ca o brigadă, ca o familie.”, a mai spus Cristina.

Sursa: Agerpres

Babadac a primit şi ea medalie la finala Campionatului Mondial 

“A fost pentru mine o explozie de bucurie. Am început să arbitrez la nivelul grupelor. După grupe, s-a tras linie și observatorii au tras concluzia că cea mai bună brigadă a fost a României. Cu câteva zile înainte de finală, am aflat această decizie. Inițial mi s-a părut o joacă.

Apoi, cu cât treceau orele și se apropia finala, mi s-a părut o povară. Vorbind cu colegele mele ce avem de făcut, pas cu pas, am început să ‘explodăm’ și să ne gândim doar la acel moment. Era al nostru, era foarte important de realizat. Meciul s-a terminat 1-1, apoi s-a decis cu golul de aur. Așa cum se practică, la final am primit fiecare câte o medalie.”, a mai povestit Cristina Babadac.