După o săptămână în care naţionala României a legat două victorii şi s-a calificat la EURO 2024, terminând grupa de calificare cu 22 de puncte şi clasându-se, astfel, pe locul al patrulea la nivel european ca număr de puncte obţinute, ne-am întors la fotbalul nostru cel de toate zilele. 

Am ascultat, după meciurile naţionalei, o mulţime de opinii, am citit tot cam pe atâtea, iar toate concluzionau cam acelaşi lucru. "Suntem slabi!". Am citit că nu vom face mare lucru la EURO 2024, am citit că ai noştri abia reuşesc să lege câteva pase, să exprime nişte idei de joc. Am citit şi că unii dintre fotbaliştii de la naţională sunt doar umflaţi de presă, că reuşesc să intre pe teren doar datorită numelui, sau că, per total, mai bine nu ne calificam la EURO. Au fost unii care acum două luni spuneau, chiar, că ar fi mai bine să se desfiinţeze fotbalul de pe la noi. 

Am revenit, după meciurile naţionalei, nu cu picioarele pe pământ, ci mai degrabă cu gleznele în noroi. Am văzut Dinamo - FCSB aşteptând un meci al orgoliilor. Dinamo, într-o situaţie extrem de grea în clasament, avea nevoie de puncte din meciul cu FCSB. Roş-albaştrii, în fruntea clasamentului, aveau nevoie de victorie pentru a se distanţa de urmăritoare. Însă fotbalul a lipsit. Fotbalul ăla despre care vorbesc mai toţi analiştii şi toţi suporterii când joacă naţionala, ăla cu pase multe, filtrante, cu driblinguri, cu ocazii, nu a existat. Au fost câteva momente, e drept, cu şuturi la poartă, sau pe poartă. A fost şi un gol frumos marcat de Florinel Coman din lovitură liberă. Câteva ocazii ale dinamoviştilor. Şi cam atât... 

În rest, al 152-lea derby dintre alb-roşii şi roş-albaştri (pentru că e greu cu numele echipelor în ziua de azi, nu mai ştim exact care e care) a fost dominat de lucrurile aruncate din tribune. Suluri de hârtie igienică, nişte obiecte care păreau a fi din plastic şi muuuulte petarde. Am văzut chiar şi dovezi de inconştienţă ale participanţilor la meci. În repriza a doua, a existat un moment tensionat în careul dinamoviştilor, iar jucătorii celor două echipe au format o grămadă în care fiecare se certa cu fiecare. Din tribună au zburat, exact spre ei, câteva petarde. Dincolo de faptul că ele nu ar trebui să existe pe stadioanele de fotbal, faptul că niciun jucător nu a fost rănit e un miracol în sine... 

Am citit, luni dimineaţă, o opinie a lui Hans Gruber. Nu, nu personajul din filmul cu Bruce Willis, ci suporterul care a organizat un protest împotriva lui Gigi Becali. Şi avea dreptate, referitor la calitatea fotbalului românesc. 

"Mi se pare ironic cum noi (inclusiv eu), atunci cand ne gândim la un potențial parcurs european sau la unul care s-a încheiat, ne pripim și-i facem "desculți" pe unii care ne-au eliminat sau poate urmează s-o facă. Cu atât mai mult cu cât ei provin din țări precum Georgia, Danemarca, Slovenia, Lituania ş.a.m.d.Inca avem senzația ca noi am fi cumva superiori.

Gresit! Vă dau o veste nasoală: desculții suntem chiar noi. Probabil ca asta e si "apelativul" folosit de adversarii noștri atunci cand ne dedica unele rânduri inainte sau dupa confruntări. Exact asta am ajuns dupa 7-8 ani de antrenorat "à la Gigi". Ar trebui sa lasam aroganțele si sa fim realiști. Myself included. Promit solemn ca de acum inainte am s-o las mai ușor cu termenul "desculți" atunci cand am sa fac referire la Silkeborg, Lugano, Alashkert, Karagandy sau Nordsjaelland. Băieții aia sunt orice, numai nu desculți. Anonimi in cel mai rau caz", a scris Gruber pe Facebook.

Dacă nici asta nu e cronică de meci... 

*acest articol reprezintă o opinie