Mihaela Valentina Cambei a câștigat proba de smuls de la categoria de 49 kilograme, ridicând 93 kilograme, cu patru mai mult decât următoarea clasată, Zhihui Zou, campioana olimpică en-titre. La total, Cambei a ridicat 205 kilograme. Cu toate acestea, chinezoaica a reușit să revină în concurs și să ridice 117 kilograme la stilul aruncat, totalizând 206 kilograme și câștigând medalia de aur.

Medalia de bronz a revenit thailandezei Surodchana Khambao, cu 200 de kilograme.

"Emoţii nu am avut, pentru că am încercat să caut sentimentul ăla, că aici mă simt foarte bine. Am avut emoţii la alte concursuri. La europeanul de seniori şi aici, la Jocuri, am avut acelaşi sentiment, că mă simţeam ca acasă. Când simt asta, ştiu că e ce trebuie. În schimb, la încălzire, am avut mici dificultăţi. Am simţit bara grea. Noi încercăm să simţim bara bine, deci să fie uşoară, să nu picăm de oboseală. La mine a fost un pic grea bara în spate, şi am avut mici ratări la smuls. Am ratat la 82 kg în spate, la 87 kg 2 încercări. Am ridicat una la 87 kg, şi apoi a trebuit să intru pe podium, m-am dus şi prima. Am fost un pic speriată, pentru că astea din spate nu se văd. 

Competiţia a început la ora 7:00 la noi. Eu am început mai târziu încălzirea, restul fetelor, care au intrat printre primele au început mai repede. Cu tot cu bara goală şi până la greutatea maximă, am făcut vreo 12-13 aruncări în spate. Am început cu bara goală, adică 15 kg, până la greutatea de pe podium. Nu poţi să urci direct, fără încălzire. Uneori se transmite, alteori nu, ce se întâmplă în spate, dar acolo apar dificultăţile. 

Eu nu trag cu ochiul la adversare. Nu ştiu dacă e neapărat tactică, dar am încercat să fiu eu concentrată pe mine. Că altfel, casc ochii la ce fac altele şi nu mă mai concentrez la mine. 

Am ridicat toate încercările în competiţie, dar la prima am avut emoţii. S-a şi văzut că m-am zgâlţâit un pic, dar mi-a fost teamă cu ce am trăit în spate. Era un şoc pentru mine, nu înţelegeam ratările din spate. Bara a fost un pic grea, avusesem şi problema cu cotul, din pregătire. Aveam şi o teamă să nu se rupă cotul în competiţie. 

Dar m-a ajutat că la smuls a fost bara mai grea, pentru că la aruncat a fost bara mai uşoară. De fapt, bara e aceeaşi, dar aşa am simţit eu. Am unele momente când nu o pot ridica, dar am şi momente când simt bara foarte uşoară. Important e să prindem o zi bună", a declarat Mihaela Cambei la Un Podcast. 

La un pas să abandoneze

"La cot am simţit durere în toată perioada. Înainte de Jocuri am scăpat o bară pe spate. Nu am putut să fac pauză, am tras aşa, pe inflamaţie. O zi sau două am lăsat-o mai uşor, am făcut fizioterapie cu echipa în spate. La competiţie nu avem voie cu benzi pe cot. Când am ajuns la antrenamente, la Jocuri, aveam o zi în care mă durea foarte tare, o zi în care era decentă treaba. La smuls mi-a fost cel mai frică, să nu se rupă cotul în poziţia aia. La aruncat am făcut tot. La 110 kg, în schimb, după ce am ţinut atât de strâns şi încordat, mi s-a deplasat un os, mi s-a strâns tot muşchiul, cu tot cu degete. Din ce am înţeles, s-a strâns muşchiul ca să protejeze osul. În schimb, în spate, spuneam că nu mai pot să intru, că nu mai vreau. Între 110 kg şi 112 kg. Nu mai reuşeam să întind mâna. Norocul meu a fost că au fost multe fete care au intrat în concurs în perioada aia. Şi am tot făcut stretching şi s-a relaxat mâna. Altfel, nu aveam şanse să mai intru în concurs", a mai declarat Cambei.