Flacăra paralimpică ajunge în Franța prin Canalul Mânecii

Flacăra paralimpică a ajuns duminică în Franța prin tunelul de sub Canalul Mânecii, purtată de Emmanuelle Assmann, medaliată la scrimă în fotoliu rulant, care a fost întâmpinată la sosirea ei de ministrul Sportului și Jocurilor, Amelie Oudea-Castera.

Cu trei zile înainte de ceremonia de deschidere a Jocurilor Paralimpice, purtătoarea franceză a flăcării a sosit puțin după 14:00, ora României, la Coquelles (departamentul Pas-de-Calais) prin acest tunel.

Cu flacăra atașată de fotoliul ei, Emmanuelle Assmann, medaliată cu bronz la Atena în 2004, a fost întâmpinată de o gardă de onoare formată din membri ai comitetului de organizare și copii îmbrăcați în tricouri albe de voluntari.

„Este vorba de a înscrie sportul în inimile persoanelor cu dizabilități”, a declarat doamna Oudea-Castera cu câteva momente înainte de sosirea flăcării.

Pe lângă ministrul și șeful comitetului de organizare, Tony Estanguet, au fost prezente circa o sută de persoane, inclusiv în jur de cincizeci de aleși și voluntari.

Trecerea flăcării de la purtătorii britanici la cei francezi a avut loc în mijlocul tunelului în jurul orei 13:20. Flacăra își va continua călătoria spre Calais, unde vasul olimpic va fi aprins la ora 18:00.

Flacăra va fi apoi împărțită în 12 flăcări paralimpice care vor fi purtate de 1.000 depurtători de torțe în aproximativ cincizeci de orașe, existând 12 ștafete simultane.

Cele 12 ștafete se vor îndrepta spre Paris, unde flacăra va ajunge pe 28 august pentru ceremonia de deschidere.

CITEȘTE ȘI Sportiva paralimpică din Afganistan care luptă pentru dreptul femeilor. Ce urma să pățească afgana, dacă era găsită de talibani

Aprinsă sâmbătă la Stoke Mandeville (Marea Britanie), leagănul istoric al Jocurilor Paralimpice, flacăra și-a început călătoria traversând marea, prin Tunelul Mânecii, lung de aproximativ cincizeci de kilometri.

Ea a plecat duminică dimineața din Folkestone, ultimul oraș englez, de unde 24 de sportivi britanici au început să traverseze Tunelul. Ei s-au întâlnit la jumătatea drumului cu 24 dintre omologii lor francezi.

Istoria Jocurilor Paralimpice datează din 1948, când neurologul german Ludwig Guttmann a organizat competiții sportive pentru foști combatanți, care deveniseră paraplegici sau erau țintuiți în scaune cu rotile, la spitalul din Stoke Mandeville, la nord-vest de Londra.

Acest eveniment a fost prevăzut pentru a coincide cu Jocurile Olimpice de la Londra din 1948, scrie Agerpres.

Totuși, prima ediție a Jocurilor Paralimpice moderne a avut loc la Roma, în 1960, unde au participat 400 de sportivi din 23 de țări. Inițial, competiția era dedicată doar veteraniilor de război cu leziuni ale coloanei vertebrale, dar s-a extins rapid pentru a include sportivi cu diverse tipuri de dizabilități. De-a lungul anilor, competiția Jocurilor Paralimpice a evoluat, atât în ceea ce privește numărul de participanți, cât și în legătură cu diversitatea sporturilor, ajungând să includă 22 de sporturi la ediția de vară, respectiv șase la cea de iarnă.