Şi, dacă e să fim sinceri, nici nu avea cum să nu eşueze. Deşi m-am numărat printre cei care au aplaudat ideea aducerii unui antrenor profesionist în Liga 1, cu rezultate dovedite la nivel înalt (optimi de finală în Liga Campionilor cu Celtic Glasgow, victorie cu Barcelona în Liga Campionilor, campionate, cupe, cu Celtic Glasgow), nu pot să nu remarc îmbâcseala din jocul Rapidului cu Neil Lennon pe bancă. 

Fie că vorbim de 3-5-2, mult criticatul sistem pe care nord-irlandezul a vrut să îl aducă la Rapid, fie de 4-2-3-1, sistem care a părut mai degrabă impus de conducere, analişti şi de fani, Rapid cu Neil Lennon ştia un singur lucru să joace. Minge lungă! Pentru cine anume, nu am aflat nici după 6 etape, dar important era să fie aruncată mingea. Jocul britanic vechi, cu mingi aruncate de fundaşi pe atacanţi, cu centrări continue în careul advers, funcţiona, e drept. Dar cu vârfuri de calitate, cu atacanţi masivi, care nu doar că puteau câştiga dueluri aeriene, ci ştiau să şi protejeze o minge când aceasta ajungea, din întâmplare, la firul ierbii. 

La Rapid, fotbalul britanic propus de Neil Lennon nu a avut succes. Parţial, pentru că stilul latin nu e despre "lungă şi pe a doua". Vedem asta şi la restul antrenorilor, români sau nu, care încearcă un astfel de joc. Totul e chinuit, totul e bazat pe şansă. Sau pe câte un jucător sau doi mai înalţi. Ceea ce aproape toate echipele au! Numai că acelea luptă, de cele mai multe ori, pentru salvarea de la retrogradare, nicidecum pentru locurile 1-3 şi Cupa României. 

Neil Lennon a părut, în multe momente, lipsit de reacţie. Incapabil să schimbe din mers jocul, când vedea că lucrurile nu merg. Încăpăţânat să continue cu un stil care era clar că nemulţumea fanii, că nu aducea rezultate şi că făcea jucătorii să se simtă de parcă abia au învăţat fotbalul. E drept, asta spune multe şi despre jucători, dacă îl ascultăm pe Florin Motroc. 

CITEŞTE ŞI Florin Motroc explică de ce nu merge sistemul cu trei fundaşi la Rapid

Demiterea lui Neil Lennon este nu doar previzibilă, ci aş risca să spun întârziată. Mă aşteptam ca decizia să fie luată încă de la meciul cu Gloria Buzău. O echipă care a încasat 4 goluri de la Dinamo şi 5 de la Craiova s-a lăudat că a citit jocul unei echipe care a investit în jucători şi care îşi propune luarea campionatului. Sau măcar un loc de cupe europene. 

Aducerea lui Şumudică, mutare prin care Dan Şucu îi bagă în şah pe fani 

Chiar dacă la meciul cu Dinamo o parte a galeriei Rapidului a adus bannere prin care l-au înţepat pe Marius Şumudică, Dan Şucu a făcut o mutare genială. Galeria, dar şi tribunele din Giuleşti îl vor pe Şumudică. S-a văzut la meciul cu Sepsi OSK, când strigătele nervoase la adresa lui Neil Lennon, ce nici măcar nu era prezent la meci, au fost oprite de aplauzele la adresa lui Marius Şumudică, un fost jucător de legendă al Rapidului. 

Acum, Dan Şucu le-a făcut pe plac suporterilor, ceea ce poate fi şi riscant, dar şi genial. Riscant, pentru că arată o slăbiciune de care suporterii pot profita şi pe viitor. "Nu ne place ăsta, adu-l pe ăsta". Şi genial, pentru că orice ar face Marius Şumudică la Rapid, Şucu iese în avantaj. Dacă echipa merge bine, suporterii sunt alături de Şucu, vin rezultatele şi trofeele. Dacă echipa merge prost, cine îi mai poate reproşa ceva lui Dan Şucu? A făcut, în fond, ce şi-au dorit suporterii. 

Dar ne grăbim! Să vedem câte etape va avea la dispoziţie Şumudică înainte să îşi piardă fanii răbdarea cu el. Şi mai important, câte etape de clemenţă îi vor acorda acum analiştii şi specialiştii, în fond până azi colegii lui. 

*acest articol reprezintă o opinie