Criticat de toată lumea, Neil Lennon poate fi cel mai bun lucru care i se întâmplă fotbalului românesc. În Liga 1 nu a mai venit un antrenor cu un CV atât de bogat de la Jose Peseiro, un alt străin care a stat pe banca giuleştenilor. Sigur, în aceeaşi categorie îl putem pune şi pe Lopez Caro, care a antrenat la Vaslui, iar înainte fusese la Real Madrid B şi Real Madrid Castilla. 

Niciunul dintre ceilalţi doi nu a rezistat mai mult de câteva luni în România, iar fotbalul nostru s-a întors în status quo. Cu aceiaşi antrenori rotiţi pe la toate echipele, cu aceeaşi lipsă de performanţă la nivel internaţional. Ultimul antrenor care a reuşit ceva notabil în Europa a fost Laurenţiu Reghecampf, care a eliminat Ajax Amsterdam şi a învins Chelsea pe Arena Naţională, din postura de tehnician al Stelei Bucureşti (n.r. aşa cum se numea la acea vreme echipa patronată de Gigi Becali, FCSB). 

Dar Neil Lennon trebuie să reuşească. Din CV pare că este un antrenor profesionist, pare că poate aduce rezultate. Pare că poate împinge o echipă românească să îşi depăşească limitele. Şi fix de asta este nevoie într-un campionat în care interesele, relaţiile de rudenie şi "omeniile" (n.r. termen folosit de Gigi Becali în timpul sezonului recent încheiat) primează. 

Dacă Neil Lennon reuşeşte să o transforme pe Rapid într-o echipă serioasă, s-ar putea deschide o uşă serioasă către antrenori străini de calitate. Fără tehnicieni care vin de 10 ori la o echipă şi înregistrează aceleaşi rezultate. Fără patroni care se implică în alcătuirea primului XI. Fără jucători care se plâng de ce se lucrează în cantonament şi fără intervenţii la finanţator. 

Şi, poate mai important de atât, un succes al lui Neil Lennon pe banca Rapidului ar arăta specialiştilor că... nu se pricep. 

În fond, mulţi au spus că îşi rup carnetele de antrenor dacă FCSB câştigă campionatul. A trecut o lună de când acest lucru s-a întâmplat, iar prin spaţiul Ligii 1 nu zboară nicio filă ruptă. 

*acest articol reprezintă o opinie