Mai exact, Gică Popescu spune că a avut momente grele la Universitatea Craiova. Deşi făcea parte din prima echipă a Universităţii şi a primit chiar şi o garsonieră din partea clubului, nutriţia nu era la loc de cinste. 

"La Craiova, mai mult nu mâncam decât mâncam. Făceam mai mult foamea. Ce să mănânci? Ştii de câte ori am făcut eu foamea la Craiova de sâmbătă de la prânz până luni la prânz? Nu mâncam deloc. Pentru că eu stăteam într-o garsonieră, îmi dăduseră că eram la echipa mare. Noi mâncam, cu echipa mare, la cantina Universităţii de Agronomie din Craiova. Sâmbătă la prânz era ultima masă pe care ne-o dădea, după care ne dădea un pacheţel. La 3-4 după-amiaza, sâmbătă, pacheţelul era gata. De sâmbătă până luni la prânz, când se deschidea cantina, nu mai mâncam. 

În multe cazuri fericite, aveam la garsonieră un recamier pe care aveam o vază din lemn sculptat şi în care mai puneam 20-25 de bani, un leu, etc. De multe ori făceam socoteala la banii ăia, şi strângeam 12,5 lei. Era o friptură 11 lei şi un 1,5 lei un coş de pâine. Mergeam cu banii ăia la restaurant, mâncam friptură, cu cartofi şi pâine multă. Ăstea erau zilele fericite. 

Erau zile când nu aveam bani şi stăteam de sâmbătă de la 3-4 după-amiaza, până luni la prânz, nemâncat. Beam doar apă. Acum se numeşte fasting. Eu am inventat fastingul de când jucam la Craiova, aveam 20 de ani. Nu jucam în perioada asta, erau perioadele când era întrerupt campionatul, era perioadă de pregătire, etc", a declarat Gică Popescu la podcastul Sportcast cu Sile. 

"De ruşine, nu mă duceam să mănânc" 

"La 500 de metri de garsoniera mea, stătea un unchi. Care lucra la fabrica bere din Craiova, stătea bine. Tot timpul mă invita la masă. Dar eu, de ruşine, nu mă duceam. Mătuşa mea mă invita, ziceau să vin la ei, dar îmi era ruşine să mă duc să mânânc. Stăteam nemâncat 48 de ore.

(...) Toate greutăţile astea ne ofereau un grad de suportabilitate mai ridicat. Eram obişnuiţi să ne chinuim. Eu le mai povestesc copiiilor mei astea. Se uită cu respect, dar cum asimilează astea... Poate ei zic că eu bat câmpii, că nu poţi să trăieşti aşa", a mai declarat Gică Popescu.