„Ce vrei să spui cu asta Ianis, dragă?”

Pușcaș a oferit o analiză, printr-o postare pe Facebook, despre ceea ce înseamnă a fi „decarul” unei echipe, ceea ce presupune acest rol și motivele pentru care Hagi sr. este singurul fotbalist care a concretizat, prin propria carieră, numărul 10 de pe tricou, aceste cifre nemaiavând aceeași semnificație, odată cu sfârșitul carierei sale de fotbalist:

„HAGI ȘI PERIMATUL NR 10

Numărul pe un tricou este neimportant în fotbalul ultimilor 30 de ani. Gică Hagi, după ce s-a lăsat de fabuloasa-i carieră, a fost pătruns probabil de importanța acestui număr. Deh, memories, memories! Cunoscând, zic eu bine, evoluția sistemelor de joc, începând cu Chapmann din anii '30, numărul nu înseamnă nimic. Termenul, rolul de „decar”, implementat de Hagi sr în România, nu înseamnă nimic de la Nădlac încolo. Presa a preluat, confuzând numărul cu rolul pur nostalgic. The King dixit: decarul e decar! Așa, și? Hai să dezvoltăm!

Ianis dixit după meciul cu Columbia: „Este pentru prima dată când am jucat la națională cu numărul 8! „Ce vrei să spui cu asta Ianis, dragă? Optarii și decarii sunt doi atacanți centrali din vechiul WM (1-3-2-5) retrași la mijlocul terenului tocmai pentru a acoperi mai bine zona mediană. Adică sunt interii de azi, în 4-3-3. Au același rol. Acest sistem de bază este ideal de 60 de ani. Real, Barca, Bayern, City, Man Utd îl folosesc cu succes. Și toate marile echipe. 4-3-3 este singurul sistem care acoperă judicios toate zonele terenului. În atac și în apărare. În sistemul 4-3-3 numerele clasice optar și decar înseamnă interi. Au același rol, pe stânga sau dreapta, in atac și apărare. Exemplu: Modric (10) - Casemiro (5) - Kroos (mijlocaș dreapta, central și stânga). Las deoparte timpul când conducătorul de joc (playmaker) al Olandei, numitul Cruyff juca cu numărul 14. Nu voia el să fie decar și basta. Cruyff putea juca cu orice număr dorea. El dicta la Ajax și Olanda. A vrut 14, 14 a avut. Poate că Gică l-ar fi obligat să joace cu 10. Un mijlocaș de atac (inter) joacă 60-40% atac - apărare.

Închizătorul are o altă pondere: 40-60%. Invenția de dată recentă, cu mijlocașul ofensiv, decarul în viziunea lui Hagi sr, degrevat de 80% fază defensivă, cum era el la România și Galata, nu și la Real și Barca, este o sarcină greu de dus și riscantă. Dacă ești genial prin realizări poate fi digerabil pentru grup. Dacă nu, ești o delicatesă pentru adversari. Vor exploata pe loc lipsa ta din faza defensivă, slăbiciunea agresivității și a lipsei capacității de efort. Cu alte cuvinte vor avea superioritate numerică la mijloc. Și cum la mijlocul terenului se află motorul echipei, înseamnă că funcționezi în două bujii, iar adversarul in trei. Vor avea superioritate. Cum e mai logic să ocupi o suprafață de 66 de metri în zona de lățime mediană? Cu 66: 3 sau 66: la 2? E totuna să gestionezi 33 metri sau 22? Nici măcar Barca Maxima, cu Messi în echipă nu-și permitea acest risc de gestionare a lungimii de 33 m/jucător. Xavi- Busquets- Iniesta/ mijloc 22 m Messi-Suarez- Neymar/atac 22m.

Unii inventează decari pentru că sunt fanii supremi ai unei epoci romantice. Ianis nu poate fi inter box-to box cum ar fi normal. Acolo e de lucru, acolo îi este greu voinicului. Sus-jos, sus-jos. Cu goluri, assisturi. Degrevat de defensivă devine un decar bun doar în mintea noastră. O pasă cu stângul, cu dreptul, un șut, un gol din când în când, un assist din când în când ne uimesc. În numele tatălui. Important în fotbal este ce faci în cele maximum două minute când atingi mingea, dar și mai important e ce faci în celelalte 88 de minute când n-ai mingea.”

Ianis are talent, dar nu muncește destul de mult

Pușcaș consideră că Ianis Hagi are destul talent, doar că nu muncește într-atât cât ar trebui. Acesta crede că un „decar” are responsabilitatea de a lua poziție în orice partidă disputată, fotbalistul care poartă tricoul cu un asemenea număr trebuind să conducă echipa spre victorie:

„Haideți să ne uităm la decarii români actuali ce fac. Mi-e drag Ianis, dar n-a fost format pentru efort! A fost crescut să fie 10. S-a crezut că talentul e suficient. Principiul este valabil pentru toți nostalgicii lui Hagi sr (sunt foarte mulți). Hagi sr a fost imens acolo unde echipa i s-a subordonat, unde i s-a permis acest lucru conform talentului. Dar dacă nu ești Hagi sr trebuie să treci la șmotru. Să cari pianul. Face talentatul Ianis acest lucru? La România actuală, în nou-învechitul sistem 4-2-3-1, el poate juca doar în spatele vârfului la concurență cu Stanciu. Asta înseamnă pentru neștiutorii români numărul 10. Acest „număr”, totuși mijlocaș, mai trebuie să fie și verde pe c*r, să facă deposedări, să vină în careul propriu, să facă faza dublă, să se umilească prin noroi în numele și pentru binele echipei.

Pe decarul Modric poți să-l pui inter dreapta, stânga, închizător. Deseori l-am văzut pe post de fundaș dreapta. Se descurcă în orice zonă în mod egal. La fel Griezmann. Și ei sunt decari și Ianis. Poate că cei de la Fiorentina, Glasgow, Alaves văd rolul decarului cum îl văd și eu, deși talentul lui Ianis nu poate fi pus la îndoială. El este scos în evidență doar într-un grup unde i se permite. E clar că nu toți pot fi îngăduitori cu acest tip de decar. Se cer efort, efort și realizări. Decarul modern nu poate fi scutit de aceste atribuții conform unei fișe de post elementare. Restul e cancan sau variațiuni pe tema floricele pe câmpii sau a efortului in slujba colectivului. Verdictul îl dă doar tabela.”, a încheiat Pușcaș.