PAOK Salonic a avut un final de playoff de senzaţie în Grecia. reuşind să învingă în ultimele meciuri pe Olympiakos, Panathinaikos, dar şi pe rivala locală Aris. Cu două puncte în plus faţă de cei de la AEK, PAOK a câştigat al patrulea titlu din istorie şi al doilea cu Răzvan Lucescu pe bancă. 

CITEŞTE ŞI Răzvan Lucescu, despre dificultățile cu care s-a confruntat în acest sezon: „Suporterii erau foarte critici”

Marcel Puşcaş: Numele şi relaţiile tatălui au contat până la un moment dat

"E greu de suportat să fii considerat un epigon al părintelui când te numești Lucescu jr. E greu să stai în umbra tatălui ca jucător și antrenor. E umilitor să ți se spună până pe la 40 de ani că dacă nu erai "tare în tată" nu erai omul și profesionistul de azi.

Așa cum zicea ucenicul lui Rodin, unul Constantin Brâncuși:- La umbra marilor copaci nu crește nimic!, tot așa Răzvan Lucescu și-a luat soarta în propriile mâini.

Poate că numele și relațiile tatălui au contat până la un moment dat în cariera lui Răzvan. Da, Mircea senior l-a pus pe șina fotbalului pe Răzvan.

"Ce l-a diferenţiat de alţi piloşi şi frustraţi?"

O să spuneți că mulți ați fi avut nevoie de un imbold în carieră precum Răzvan. De acord. Totodată stau și îi întreb pe cei care gândesc c-ar fi meritat un asemenea avantaj, ce-ar fi făcut cu el? Răzvan a fost complexat in tinerețe. Nu i-a fost ușor să fie copilul în fotbal al unui titan. Tot în fotbal. A suportat ironii, comentarii, bârfe, comparații, invidii, din copilărie până în prezent.

Ce l-a diferențiat de alți piloși și alți frustrați? Educația, tenacitatea, pasiunea și munca. A avut un mentor senzațional in persoana tatălui. A asimilat aidoma unei plante in procesul de fotosinteză hrana spre supraviețuire. O supraviețuire în ale performanței și profesionismului. A crescut și s-a format la umbra tatălui.

A demonstrat în România, la Al Hilal( Arabia saudită) și iată că și în Grecia. De unul singur.

Să câstigi printre străini două campionate contra Panatinaikos, Olimpiakos, AEK, nu-i de colo. A mai răpus un "mit" și anume că foștii portari nu pot fi buni antrenori. Răzvan, intr-adevăr a fost portar. Dar doar in subsidiar.

Înainte de toate este un intelectual, cerebral, cult și inteligent. Un tip de antrenor de care fotbalul românesc nu are nevoie.

Păcat.

Felicitări, Răzvan!

Jos pălăria", a scris Marcel Puşcaş pe Facebook.