În 2001, o accidentare putea să îi pună capăt carierei lui Marian Drăgulescu chiar înainte de a începe cu adevărat. Până la retragerea definitivă din competiţii, în 2021, Marian Drăgulescu a reuşit să obţină 31 de medalii, dintre care 8 de campion mondial şi 10 de campion european. Trei dintre acestea au fost medalii olimpice, 1 argint şi 2 de bronz. 

În cadrul unui interviu acordat la "Un podcast la alt nivel", Marian Drăgulescu a vorbit despre accidentarea care l-a făcut să spună că e posibil să renunţe la carieră. 

"Aia cred că a fost cea mai mare accidentare a mea. Cumva, era un format de competiţie unde se desfăşurau calificările, a doua zi concurau primii 8, finaliştii, iar la vreo două ore distanţă primii doi clasaţi mai făceau o dată numărul. Aveau ei o schemă cu nişte motostivuitoare. Nu arătau notele, ci se ridicau sportivii pe motostivuitoare, simultan, dar la unul se mai oprea, îl ridica mai mult pe celălalt. Şi până la urmă se detaşa unul şi ştia lumea cine a câştigat. 

Eh, ideea e în felul următor. Noi, la competiţii, avem şansa să facem un pic de încălzire, ca să nu fim rigizi, reci, că nici alergarea nu mai e la fel. După ce am terminat finala, primii 8, am ieşit pe primul loc, detaşat. Că eram bun. După două ore în care am stat pe scaun şi ne-am uitat la concurs, mi-au zis să îmi dau treningul jos, să mă duc în capătul pistei, să mă prezint şi să sar. Şi nu mi-a ieşit pasul cum trebuie...", a declarat Marian Drăgulescu. 

"M-am râzgândit de două ori în două secunde"

"Şi mi-am dat seama din prima că nu e ce trebuie, dar am zis hai că poate merge. M-am râzgândit de două ori în două secunde. Eram în aer când gândeam asta. În primă fază nu am vrut să intru în săritură, pe urmă am zis că să încerc, şi pe urmă mi-am dat seama că nu mai pot duce săritura până la capăt. Şi m-am oprit. Şi am căzut în cap, cu picioarele peste mine, mi-a trosnit toată coloana. Şi am zis atunci că dacă mă mai ridic de acolo sunt tare. M-am ridicat, dar nu am mai putut să ridic mâinile, că mă înţepa ceva pe la spate. 

Arbitrii se întrebau dacă mai sar încă o dată. Râdem, glumim, acum, dar atunci eram cam alb la faţă. 

Vreo şase luni de zile a fost greu. Medicii pe radiografie spuneau că e ok. Eu aveam dureri. În 2001 nu prea aveam noţiuni de recuperare, ca acum. Atunci, pauză, luam două-trei antiinflamatoare şi aia era. Vreo şase luni a durat, şi ultima dată când am revenit în sală am zis că dacă nu merge, mă las. De vreo cinci ori încercasem să revin şi aveam dureri. Dureri mari. A şasea oară am zis că mă las, dacă nu merge, dar a mers, nu ştiu cum s-a întâmplat", a mai explicat Marian Drăgulescu.