”Vine un moment când tragi o linie. Cu momentele bune și mai puțin bune. Sigur că rămân în memorie cele extraordinare, care ți-au creat o stare cu totul deosebită. Dar, dincolo de asta, când se trage linie, rămân cifrele.

Știind cât de greu se obțin performanțele, eu admir foarte mult performerii noștri. Îmi aduc aminte când eram copil, în clasă, pe sub bancă, cu ”Sportul Popular”. De câte ori nu am fost atenționat de profesori pentru că, dimineața, primul lucru pe care îl făceam era să cumpăr ”Sportul Popular” să văd ce fac sportivii noștri în competițiile internaționale.

Plecam de la școală. Stăteam în Apărătorii Patriei (n.r. actualmente cartier din sectorul 4), un cartier mărginaș al Bucureștiului, un cartier sărac, și plecam de acolo și mă duceam și vedeam campionatele internaționale de atletism ale României pe Republicii (n.r. fost stadion în vremea comunismului) fără bani. Mă rugam de toată lumea. Mă mai strecuram.

(n.r. moderator podcast: Am înțeles că aveați două perechi de teniși pe care le purtați pe rând cu frații.) Aveam o cameră 3/4, cu trei paturi. Stăteam trei băieți într-un pat. Sora mea, în alt pat, cu fratele mai mic și părinții într-o parte. Jucam fotbal și pe pat și între paturi. Tot timpul cu mingea la picior și cu semnul, să văd dacă cresc, la ușă.

La școală mi se spunea ”piticul”. Aveam fete... ajungeam la coada lor. (n.r. Moderator podcast: Și te necăjeau chestiile astea?) Nu pot să spun că mă necăjeau, dar eu voiam să mă dezvolt. Pe urmă, într-un an de zile, am crescut 13 centimetri și am avut probleme. Discopatie lombară și am întrerupt.

Doctorii mi-au spus că nu mai joc fotbal niciodată. Aveam 18 ani. Tocmai venisem la Dinamo. Am cerut celor de la Dinamo să mă lase să mă întorc la Școala Sportivă 2, unde aveam prietenii mei pentru că te dezvolți într-un mediu social, într-un climat. Eram prieten cu ei. Mi-a fost foarte ușor să revin.

Accident în anii '70. "Norocul meu că în acea maşină se afla Leon Terăutu"

"Într-o întâmplare mai nefericită, aș putea spune, veneam de la antrenament de la Dinamo și mă duceam spre casă. Și din partea opusă a venit o mașină. Și eu, ca sa evit mașina aceea, am dat în dreapta și am intrat într-o altă mașină. Aveam atunci... era după Campionatul Mondial din 1972. Primisem un Fiat 850.

Norocul meu că în acea mașină se afla Leon Terăutu, care știți ce era, ideologul partidului (n.r. Partidul Comunist Român). S-a oprit toată circulația. Colonelul care era acolo era băut tare. A doua zi l-au și scos din Ministerul de Interne. El (n.r. Leon Terăutu) s-a interesat de mine, au aflat cum e, și mi-au dat un apartament pentru părinți pe Colentina. Am stat de vorbă cu el și a văzut cine sunt. Eram căpitanul echipei naționale. Nu eram oricine. Aveam 24 de ani", a mai declarat Mircea Lucescu la Un Podcast.