"Am decis ca acesta să fie ultimul meu an competiţional. Dacă oamenii vor să mă vadă jucând pentru ultima dată în oraşul lor, îi invit la meciuri, după care îi invit într-un spaţiu special amenajat ca să petrecem puţin timp împreună. Sunt 25 de ani de carieră şi 20 de ani la cel mai înalt nivel. Am trecut prin multe momente frumoase, am trăit multe momente frumoase. M-am bucurat foarte tare de trofeul Ligii Campionilor şi de cele două medalii cu echipa naţională. Când joci pentru naţională, e un sentiment special", a declarat Cristina Neagu la Ştirile PRO TV. 

"Nu îmi doresc o carieră în sport în mod neapărat după retragere, dar niciodată să nu spui niciodată", a mai spus Cristina Neagu. 

Neagu a câştigat două medalii de bronz cu echipa naţională a României, la Campionatul European din 2010 şi la Campionatul Mondial din 2015.

A fost aleasă cea mai bună jucătoare a lumii de către IHF de patru ori, în 2010, 2015, 2016 şi 2018, iar în 2015 a fost desemnată şi cea mai bună jucătoare a Campionatului Mondial, al cărui golgheter a fost.

Cristina Neagu a făcut parte din lotul echipei naţionale la CM 2023, dar nu a putut juca decât într-un singur meci, cu Germania, în grupa principală. România s-a clasat pe locul al 12-lea la Campionatul Mondial şi a ratat calificarea la turneul preolimpic, scrie Agerpres.

Reprezentanţii Ligii Campionilor au reacţionat

"Mulţumim, Cristina. Handbalul îşi pierde unul dintre magicieni la finalul acestui sezon. Legenda şi-a anunţat retragerea", au transmis cei de la EHF Champions League. 

Tadici crede că ştie de ce Neagu se retrage 

Antrenorul Gheorghe Tadici, în vârstă de 72 de ani, a vorbit despre anunțul retragerii, făcut joi de către Cristina Neagu (36 de ani), spunând care sunt calitățile handbalistei și ce a determinat-o să ia această decizie.

„Era previzibil din momentul în care ea s-a retras din echipa națională. Motivația ei a început să scadă, inclusiv la echipa de club, probabil, cu care a avut câteva tentative de a câștiga Liga Campionilor și de a ajunge în Final Four.

Mai presus de asta, a avut niște obiective cu echipa națională, unde și-a dorit foarte mult, din câte cunosc eu, să joace cel puțin o finală de Campionat European sau Mondial. Sigur că peste ea au trecut niște ani...

Debutul ei la echipa națională a fost în 2007, la Campionatul Mondial din Franța, unde, lăsând la o parte modestia, eu am avut curajul să o promovez. Imediat a venit și Olimpiada de la Beijing, unde deja s-a consacrat, dacă se poate spune așa, la 20 de ani. A avut de atunci atâtea meciuri care au solicitat-o, însă rămâne o jucătoare emblematică pentru generația ei.

Nu aș spune-o la modul emoțional, cum o spun unii din afara fenomenului, poate chiar dintre fanii hanbdalului, dar trebuie să admitem că-n fiecare generație a existat o jucătoare de excepție. Iar ea, la generația de după '88, e jucătoarea cea mai emblematică, care a avut un rol foarte important

Dar să nu uităm că și înainte au fost jucătoare foarte bune, din alte generații, care au făcut rezultate de excepție pentru handbalul feminin românesc, au fost campioane mondiale, campioane europene de tineret, vicecampioane mondiale de senioare, campioane mondiale la Jocurile Universitare... Vă spun asta pentru a argumenta că în fiecare generație au existat jucătoare de excepție.

De la Irina Climovschi (n.r. handbalistă română de renume în anii '50-'60), care a fost cel mai bun portar în perioada aceea, apoi au venit alte generații... Fiecare generație cu specificul ei, cu sistemul ei competițional”, a punctat Tadici