În 1954, Germania de Vest a câştigat titlul mondial, iar Posipal a făcut parte din acea echipă. Născut la Lugoj pe 20 iunie 1927, a trăit în România până la vârsta de 16 ani. În 1943, Posipal a plecat în Germania pentru a învăţa meseria de lăcătuş la o oţelărie din oraşul Hanovra, unde a lucrat însă ca mecanic, la o fabrică unde se produceau gloanţe pentru război. 

După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, Posipal a primit o scrisoare de la mama sa, de origine maghiară, care îi cerea să rămână în Germania, pentru că nemţii din România erau deportaţi în URSS de comunişti. Josip Posipal nu şi-a mai văzut niciodată părinţii. 

La doi ani după terminarea războiului, în 1947, Josip Posipal a semnat primul său contract de fotbalist profesionist, cu Arminia Hanovra. În 1949 s-a transferat la Hamburg, unde a fost şi retras din poziţia de atacant în cea de fundaş. Pentru Hamburg a jucat 288 de meciuri, în care a înscris de 58 de ori. În 1950, antrenorul Germaniei de Vest de la acea vreme, Sepp Herberger, l-a selecţionat pentru primul meci al Germaniei după Al Doilea Război Mondial, dar Posipal nu avea cetăţenie germană. A dobândit-o pe aceasta în 1951 şi a debutat pentru Die Mannschaft contra Turciei în acelaşi an, la Berlin. Germania a fost învinsă atunci cu 2-1. 

În 1954, Germania de Vest a câştigat Cupa Mondială, aflată la a cincea ediţie, în meciul rămas cunoscut în istorie drept Miracolul de la Berna. Germania de Vest a învins în finală Ungaria, scor 3-2, după ce în faza grupelor maghiarii se impuseseră cu 8-3. 

A avut, în total, 32 de apariţii în tricoul Germaniei, între 1951 şi 1956. Pentru Die Mannschaft, Posipal a marcat un singur gol. 

Josip Posipal a murit în 1997, pe 21 februarie.