Invitată la Arena Sport.ro, Elisabeta Lipă a vorbit despre prima experienţă în fruntea canotajului românesc, în 2012. La Olimpiada de la Londra, România nu a luat nicio medalie la canotaj, iar pentru Elisabeta Lipă a fost semnul că lucrurile trebuie să se schimbe. 

"Era, să zic, primul meu ciclu olimpic ca preşedinte şi prima mea participare la Jocurile Olimpice ca preşedinte al Federaţiei Române de Canotaj. Când am preluat Federaţia, am preluat doar o sportivă rămasă din barca de 8+1 medaliată, iar restul era numai tineret. Dar nu mă aşteptam ca în 4 ani de zile, următorul ciclu olimpic să vină ca o lovitură în moalele capului. Pentru mine a fost şocul vieţii, am zis că îmi plesneşte inima în mine, având în vedere că erau şi nişte sportive titrate, cu pedigree, revenite. 

Nu vreau să îmi aduc aminte de acea ediţie, mi-am şters-o din minte. 

Eu niciodată nu stau în tribune, nu pot să stau să mă uit la o cursă. Eu le trăiesc, trebuie să mă mişc. Alerg, umblu, mă rog. Am văzut finala bărcii de 8+1, care a trecut linia de sosire pe locul 4. Am sperat până în ultimul moment că vor ajunge la o medalie, dar când le-am văzut aşa, venind, bălăngănindu-se... este o imagine greu de reprodus şi de acceptat. Când au trecut linia de sosire pe locul 4, eu efectiv nu am putut să fac un pas, am rămas ţeapănă. Era un antrenor grec lângă mine, care m-a văzut cum eram şi îmi zice "Elisabeta, gata!"", a declarat Elisabeta Lipă.

"Am suferit, nimeni nu mă încuraja, toată lumea spunea că trebuie să accept. Cum să fac asta?"

Da, normal că atunci când vii din lumea asta, când ştii fiecare lovitură, fiecare centimetru, fiecare parte a acelei curse cam cum trebuie luată, ce trebuie să faci, pe unde trebuie să fii, vedeam că ăla e rezultatul, dar inima nu accepta acest lucru. Mi-am pus ochelari atunci pentru că am plâns. Era o amestecătură de sentimente greu de acceptat. Am suferit. Normal că nimeni nu mă încuraja, toată lumea îmi spunea că trebuie să accept, că nu o să mai fim unde am fost, şi că asta este situaţia. Cum să accept eu, care veneam de la 6 ediţii cu 8 medalii? Prindeam şi a şaptea ediţie... 

Cum să accept asta? Am zis că nu pot să accept. Am vorbit cu mine şi am zis că am doar două variante. Ori caut soluţii, ori plec. Pentru că nu pot să accept să ne cânte muzica până când trecem linia de sosire. Şi am zis că trebuie să caut soluţii. După ce am epuizat toată gama de antrenori români, cu toată şcoala noastră... Pentru că vedeam că selecţia se făcea ca şi acum, copii buni aveam, pentru că la nivel de juniori aveam rezultate, la nivel de tineret era aşa şi aşa pentru că sportivul trebuie să vadă că se întrezăreşte o performanţă, că are un model. La seniori nu mai era nimic. Am zis că e clar problema de mentalitate. Mai rău de atât nu putea să fim, dar mai sus se poate. Dacă nu încerc, nu am de unde să ştiu. Mereu mi-au plăcut provocările şi am mers pe intuiţie. Ce mi-a spus inima că trebuie să fac, aia a fost decizia pe care am luat-o", a declarat Elisabeta Lipă.