Pentru că Adrian Mutu a fost, poate, ultimul contact al României cu fotbalul cu adevărat mare. A jucat la echipe importante, s-a luptat cu toţi fundaşii puternici ai epocii sale, a băgat frica în adversari, dar le-a câştigat şi respectul. S-a ridicat până în vârf, a căzut în cea mai adâncă prăpastie, după care s-a ridicat din nou şi a scris istorie. 

Adrian Mutu, puştiul din Piteşti care spunea, când a ajuns la Inter, că ar juca pe orice post din teren, este acum unul dintre cei mai importanţi foşti fotbalişti din Serie A, campionat unde a marcat peste 100 de goluri, în tricoul celor de la Parma, Verona, Inter, Juventus, Fiorentina şi Cesena. Este golgheterul all-time al naţionalei României, pentru care a înscris de 35 de ori, la fel de mult precum Gheorghe Hagi. Şi este ultimul magician adevărat al tricolorilor, ultimul jucător de la care chiar puteai aştepta să câştige singur un meci. 

Adrian Mutu a fost, alături de Cristi Chivu, liderul incontestabil al generaţiei sale. Mulţi spun că, dacă ar fi fost mai serios, Mutu ar fi putut juca la Real Madrid, Barcelona sau ar fi putut câştiga un Balon de Aur. Pentru că talent avea din plin. Eu cred că un Mutu mai serios nu ar fi fost Adrian Mutu. El era "băiatul rău" de pe teren, şi tocmai prin asta cucerea. Dacă Chivu era liderul serios, muncitor, din primul XI al tricolorilor, Adrian Mutu era, aşa cum îi spunea şi porecla, "briliantul". De la el te aşteptai oricând să fie "nesimţit" pe teren, să inventeze ceva, să fie imprevizibil. Să îi ceri unui astfel de jucător să fie şi un munte de seriozitate e greu, dacă nu chiar imposibil. Şi sunt atâtea exemple în fotbalul mare. Aşa, la primă mână, îmi fuge mintea la Ronaldo, brazilianul, la Ronaldinho, sau chiar la Zlatan, care a devenit "mentor" abia spre finalul carierei. 

La aniversarea lui Adrian Mutu, ni se face dor de fotbaliştii adevăraţi. Pentru că nu ştim dacă noi, în România, vom mai avea un Adrian Mutu. Sigur, în zilele noastre vorbim de Radu Drăguşin adesea ca despre un viitor star. E dorit de multe echipe mari, se vorbeşte de sume uriaşe pentru fotbalul românesc. Însă Drăguşin îmi aduce aminte mai mult de Chivu, de acel exemplu de muncă şi seriozitate. 

Un fotbalist care să facă cu mingea ce făcea Mutu e greu să mai avem. I-am avut pe Sânmărtean, poate şi pe Budescu, însă, deşi cu reale calităţi, niciunul nu era Adi. Iar în echipa naţională de azi, poate că un Adi Mutu nu şi-ar găsi locul. 

La mulţi ani, "briliantule". Ca tine nu ştiu dacă o să mai avem... 

*acest articol reprezintă o opinie