"Eu nu am fost membru de partid până n-am venit la Steaua. Aici era tatăl lui Cristi Brancu. Era secretar de partid. Şi era simpatic. De cum am venit la Steaua m-a întrebat dacă mă face membru de partid. I-am zis că nu vreau, să mă lase în pace. Şi a venit nebunul de Marcel Puşcaş într-o zi, îi plăcea să fie mai îngâmfat aşa, şi a zis că îl face membru de partid. 

Bine, mă, mare scofală că te face membru de partid, i-am zis. I-am zis că pe mine mă roagă de doi ani să mă facă membru de partid. La care el zice că nu e chiar aşa uşor, că trebuie să înveţi statutul partidului. Am pus pariu pe o ladă de bere că mă fac înaintea lui membru de partid. 

Mă duc la colonelul Brancu. "Domnu' colonel, mai ţine vrăjeala cu partidul, mă faceţi membru? O singură condiţie am, să mă faceţi înaintea lui Marcel Puşcaş", i-am zis. Păi, zice el, nicio problemă. "O să luăm în ordine alfabetică", mi-a zis. Şi la şedinţă, am fost făcut membru de partid înaintea lui Puşcaş. Nici până acum nu a dat berea. Tot îi spun", a spus Helmuth Duckadam în podcastul Vreau să Ştiu, moderat de Cătălin Oprişan. 

Mănuşile lui Duckadam de la finala Cupei Campionilor Europeni din 1986, expuse la Muzeul Fotbalului

Mănuşile cu care portarul Helmut Duckadam a apărat în 1986 patru penalty-uri în finala Cupei Campionilor Europeni dintre Steaua şi FC Barcelona sunt expuse la Muzeul Fotbalului din Capitală.

"Mă bucur să revăd aceste mănuşi după 20 şi ceva de ani. Pe proprietarul acestor mănuşi nu îl cunoşteam, deşi e şi dânsul tot arădean. Înainte de a ajunge la dânsul, eu de-a lungul timpului am mai prezentat aceste mănuşi, unii au încercat chiar să ţină o licitaţie, mi s-au oferit în banii de azi cam 100 de lei, deci au fost perioade în care interesul pentru ele era 'foarte mare' să spun aşa. Şi la un moment dat un prieten m-a ajutat să le pun la vânzare pe internet, iar domnul Voicu mi-a oferit atunci (n.r. - 2002) 3.000 de dolari. Acei bani m-au ajutat foarte mult, pentru că atunci tocmai îmi schimbasem apartamentul şi aveam nevoie. Mă bucur că aceste mănuşi au ajuns la cineva care le apreciază. Un alt om poate ar fi încercat să le scoată la licitaţie să obţină o sumă importantă de bani. Dar cred că amintirea şi faptul că băiatul său e şi el portar în Canada au făcut să nu le vândă niciodată. Mă bucur că Muzeul Fotbalului a reuşit să le aducă aici, pentru că ele reprezintă o mică părticică din istoria fotbalului, pentru că eu cu aceste mănuşi am apărat un singur joc, atunci, la Sevilla. Nu arată ele cel mai frumos azi, dar să nu uităm că au trecut 37 de ani, dar va fi o plăcere pentru cei care vor dori să le vadă", a spus el, citat de Agerpres.