Dr. Emma Ross, care a contribuit la elaborarea planurilor de sănătate și fitness pentru echipa britanică la Jocurile Olimpice din 2016 și 2020, a declarat pentru DW că inegalitățile în materie de sănătate sunt chiar mai pregnante în sport decât în societate.

„Sportul e o furtună perfectă, fiindcă ai femei care nu-și înțeleg trupul și normalizează o mulțime de lucruri care nu sunt normale; ai o mulțime de bărbați care nu au nici măcar experiența și perspectiva necesare, oricât de bine intenționate ar fi acțiunile lor; și apoi ai un sistem care împinge corpul oamenilor la limită.

„Este extrem de competitiv și de stresant, și absolut nimeni nu vrea să apară ca fiind fragil. Dar există stigmate atașate unora dintre aceste probleme, iar sportul le exacerbează. De aceea trebuie să muncim din greu pentru a schimba sistemul astfel încât să poată exista o recunoaștere și un sprijin pentru sănătatea femeilor”.

Ross identifică menstruația și reproducerea, susținerea sânilor, echipamentele și nutriția corespunzătoare drept domenii în care majoritatea sportivelor trebuie să beneficieze de o educație mult mai bună și de înțelegere.

„Inegalitate sistemică”

Creșterea explozivă a fotbalului feminin în Anglia după Campionatele Europene din 2022 a adus mai multă lumină asupra unora dintre aceste subiecte.

Antrenoarea lui Chelsea și în curând a echipei naționale a SUA, Emma Hayes, a discutat despre ciclul menstrual la conferințele de presă, mai multe jucătoare s-au întors în fotbal la cel mai înalt nivel după ce au născut, iar o avalanșă de accidentări ale ligamentului încrucișat anterior suferite de jucătoare de top a dus la discuții despre încălțăminte, starea proastă a terenurilor și calendarul supraîncărcat din fotbalul feminin. Această inegalitate sistemică nu există doar în sport.

„Femeile și fetele se confruntă adesea cu bariere mai mari decât bărbații și băieții în accesarea informațiilor și serviciilor de sănătate”, a raportat Organizația Mondială a Sănătății în 2021.

„Aceste bariere includ restricții de mobilitate; lipsa accesului la putere decizională; rate mai mici de alfabetizare; atitudini discriminatorii ale comunităților și furnizorilor de servicii medicale; precum și lipsa de pregătire și conștientizare în rândul furnizorilor de servicii medicale privind nevoile și provocările specifice femeilor și fetelor.”

Este nevoie de mai mult sprijin

Ross încearcă să abordeze aceste provocări și nevoi printr-un parteneriat nou extins între Federația Engleză de Fotbal (FA) și compania de sănătate The Well HQ, a cărei cofondatoare este.

În timp ce unele obstacole și atitudini ar putea dura ani întregi pentru a fi depășite, altele ar trebui să fie mai ușor de abordat, a spus Ross, arătând către susținerea sânilor ca subiect insuficient analizat, dar care face o diferență uriașă. Studiile arată că femeile cu sâni mai mari fac cu 37% mai puțin sport, iar la nivel înalt, lipsa unui sutien de sport adecvat poate genera mari diferențe de performanță.

„E un factor fiziologic important. Crește costul energetic al unui exercițiu. Dacă sânii se mișcă, crește percepția efortului depus - dacă alergi la aceeași viteză, în absența unei susțineri adecvate a sânilor, mișcarea se simte mai dificilă. De asemenea, ai putea simți dureri mai mari, ceea ce afectează în cascadă performanța, lungimea pasului se schimbă dacă mișcările sânilor nu sunt ținute suficient sub control, astfel încât se scurtează și acoperi o distanță mai mică la fiecare pas.”
„Când am lucrat pe un proiect mare dedicat sutienului de sport înaintea Jocurilor de la Tokyo (desfășurate în 2021), în rolul meu anterior, 50% dintre sportive nu foloseau tipul de sutien potrivit pentru a le susține în mod optim. Prin urmare, normalizăm această situație. Cred că toată lumea se gândește că dacă te naști într-un corp de femeie, știi cum funcționează și cum să obții ce e mai bun de la el. Din nefericire, pur și simplu nu este așa.”

Riscuri nutriționale

O altă problemă care o preocupă pe Ross este nutriția. Experiența sa arată că atitudinile sociale față de formele corpului au ca efect faptul că femeile mănâncă mult mai puțin decât bărbații, în special în ceea ce privește carbohidrații. Având în vedere cantitatea de energie pe care o consumă sportivii, acest lucru duce adesea la stoparea ciclului reproductiv, lucru despre care Ross spune că este văzut ca fiind „normal”, dar care afectează sănătatea oaselor, a mușchilor și a creierului, precum și funcția imunitară.

„Ceea ce observăm la fetele care își subalimentează organismul este că, dacă avansezi rapid 3,4 sau 5 ani, încep să dezvolte osteoporoză, deoarece nu au hormonii necesari care să le ajute oasele să devină mai puternice. Așadar, multe fete vor veni cu o fractură de stres osoș. Și e primul moment când problema subalimentării va fi descoperită, fiindcă oasele n-au putut să se întărească.”

Ross adaugă că există și un risc de sănătate mintală care însoțește subalimentarea, cu impact asupra performanței și longevității carierei.

„Trebuie să ne descurcăm mai bine cu toate acestea, fiindcă povara exercitată asupra sportului în acest moment, cred eu, este mult mai mare decât ne dăm seama, în termeni de câte femei nu reușesc să își atingă potențialul pentru că nu primesc sprijinul necesar pe acest segment.”

Acest potențial irosit se aplică și fetelor care nu fac sport nici măcar la nivel amator pentru că menstruațiile sunt prea abundente, sânii nu sunt susținuți corespunzător sau nivelul de durere este prea mare.

Înțelegerea și studiul sănătății femeilor au un drum lung de parcurs în societate, per ansamblu, dar sportul ar putea juca un rol de pionierat, chiar dacă acest lucru înseamnă încadrarea progresului ca vital pentru performanță, nu pentru îmbunătățirea stării de sănătate, scrie DW.