"Din păcate, îmi dau seama că pentru un copil  nu e început foarte bun. Când oamenii îţi spun că nu eşti bun pentru box, că nu ai fizic pentru box... Nu vreau şi nu o să spun numele antrenorului care mi-a spus asta, dar mi-a zis tot timpul că sunt antitalent, că nu am deloc talent pentru box. După ce am crescut şi am început să am rezultate, ne-am întâlnit, şi mi-a zis că pentru el rămân acelaşi antitalent care am fost de mic. Nu ştiu de ce, sincer, nu ştiu care a fost motivul. 

Dar eu întotdeauna mi-am dorit ca din experienţele negative trăite de mine, niciodată să nu îi fac pe alţii să se simtă la fel de prost cum m-am simţit eu. Pentru un copil, să îi spui lucrurile astea, e foarte greu. 

Aveam zile sau seri, nopţi, când mă gândeam la asta. Oare de ce? 

După aceea, a apărut Eustaţiu Mărgărit şi a fost exact ce mi-a trebuit. A fost un om care a crezut în mine. Câteodată mă gândesc, sincer, că nu ştiu dacă a crezut 100%, atât cât îmi spunea mie. Pentru el, eram cel mai mare talent care exista, cel mai mare boxer. Îmi zicea întotdeauna că voi ajunge foarte mare. Mi-a clădit o cu totul altă impresie. Domnul profesor a avut un rol extraordinar nu doar în cariera mea de boxer, ci şi în viaţa mea. M-a făcut să cred în mine atât de mult şi avea un stil convingător de a-mi spune lucruri, încât mă făcea să cred în mine. Nu ştiu dacă eram chiar aşa cum spunea el, dar m-a făcut să cred că pot ajunge campion mondial", a declarat Mihai Leu la Povestirile Sportului.  

Singurul regret al lui Mihai Leu 

În 1997, Mihai Leu cucerea titlul mondial la categoria semimijlocie la box, titlu pe care l-a şi apărat apoi, înainte de a-şi încheia cariera pugilistică. Ulterior, Mihai Leu a trecut la automobilism sportiv, însă spune că i-ar fi plăcut să mai boxeze câţiva ani. 

"Eu, în timpul meciului în care am devenit campion mondial, am avut o problemă. Mi s-a rupt tendonul care ţine bicepsul la braţul stâng. După meci am fost operat, dar am reînceput antrenamentele mult mai repede decât mi-a recomandat doctorul, şi asta s-a văzut. După ce mi-am apărat titlul mondial, am fost din nou operat, după care am reînceput antrenamentele, dar nu mai aveam forţă în braţul stâng absolut deloc. 

Stânga era lovitura mea de bază. 70% dintre loviturile dintr-un meci le dădeam cu stânga. Asta a dus la sfârşitul carierei mele de boxer. La 29 de ani ai toată viaţa înainte. Dar, până la urmă, cursele au ajuns a doua mea profesie", a declarat Mihai Leu în exclusivitate pentru DC Sport. 

L-am întrebat, pe finalul interviului, pe Mihai Leu dacă are regrete din timpul carierei sau dacă i-ar fi plăcut să facă vreun lucru diferit. Deşi ne-a spus că nu e un om care să se gândească prea mult la "ce ar fi fost dacă", a recunoscut că ar fi vrut să mai boxeze câţiva ani. 

"Nu sunt un om care să aibă regrete, pentru că sunt degeaba. Dar singurul lucru din cariera mea sportivă pe care îl regret este faptul că am acceptat să boxez mult mai repede decât mi-a zis doctorul. Asta a însemnat sfârşitul carierei mele de boxer. Şi sincer aş mai fi boxat măcar vreo 2-3 ani", a declarat Mihai Leu.