"Când eram eu mică, nu exista sportul privat. Noi acum ne raportăm la Bucureşti, unde sunt multe cluburi private, toată lumea e la privat, toate sălile de sport ale liceelor sunt date şi ele la privat. Toată lumea face karate, jiu-jitsu, kung-fu. Nimeni nu mai aleargă, nu se mai duce nimeni la atletism, pe stadion. Cu toate că avem cluburi private de atletism, care au copii foarte buni, dar ei nu rămân să facă marea performanţă. 

Părinţii îşi aduc copiii în primul rând pentru dezvoltare, de a se obişnui cu sportul, de a face echipă, dar nu rămân pentru performanţă, că e grea rău. Cluburile de stat sunt aceleaşi, dar cu puţini antrenori. Şi acum se fură unul de la altul. Hai că iau de acolo, mai iau de la ăla, încropesc o echipă, treaba merge. Nu scrie nimeni câtă performanţă să faci, nu îţi dă nimeni reguli. Iar conştiinţa antrenorilor de sport lasă mult de dorit", a declarat Monica Iagăr pentru DC Sport. 

"E sistemul părinţilor"

Întrebată de scandalurile create în sport la nivel de juniori, legat de faptul că sunt scoşi în faţă copiii ai căror părinţi sunt mai înstăriţi, Monica Iagăr a spus că "se vede şi la nivel de performanţă. Normal că e sistemul părinţilor, care sunt lăsaţi să intre în pregătirea copiilor, şi care se cred mai buni decât antrenorii, că ştiu ei, au văzut ei. Sau avem părinţii care nu au reuşit ei să facă performanţă, şi atunci vor să aibă copilul cel mai bun. Dacă nu vrea copilul, degeaba! Eu am încercat cu fetele mele să fac sport, şi au fost foarte bune. Dar nu am insistat niciodată. Dacă mă trăgeau ele spre sală, mergeam cu ele. Cu forţa nu se face nimic. Dacă copilul vrea să se facă doctor, n-are decât să facă injecţii".