"Văd acolo DC Sport şi îmi place foarte mult cum sună. E o conotaţie frumoasă, îmi place. (...)

Tot timpul, în România, avem această ipocrizie, că nu mai vin copiii către sport. Uite că la Federaţia Română de Kempo vin, avem 10.000 de sportivi legitimaţi. Şi mai aud o chestie, că de ce să se ducă copiii la kempo şi nu la alte sporturi. Păi, le spun eu să nu se ducă? Fotbalul este sportul rege, nu trebuie să ne ascundem după deget. Toată lumea face fotbal, inclusiv cei care nu fac fotbal joacă fotbal. La plajă doar nu facem kempo. Toată lumea se pricepe la fotbal şi politică. Şi noi, în sală, la antrenamente, avem momente când vrem să scoatem elevii din monotonie şi mai jucăm fotbal. Sigur, la noi e diferit, dar alergăm după minge. Să dăm Cezarului ce e al Cezarului. Dar mai sunt şi alte sporturi. La nivel mondial, numărul de sporturi este uriaş. Noi, în România, ne-am axat pe câteva sporturi, dar la nivel mondial vorbim de un număr uriaş, şi e tocmai pentru ca un număr cât mai mare de copii să se îndrepte către un anumit sport. 

Degeaba îi spui unui copil că trebuie să facă un anumit sport, că asta e regula decisă la nivel de guvern. El se duce către ce vrea. Iată că în România sunt aproape 70 de federaţii sportive naţionale, care reprezintă 70 de ramuri sportive. Ungaria, cu o populaţie la jumătate cât România, are 105 federaţii naţionale. Eu mai aud voci sinistre care, neavând viziune asupra a ceea ce se întâmplă pe plan mondial, spun că sunt prea multe federaţii. Ne dăm de ceasul morţii că avem 70 de federaţii la 20 de milioane de locuitori. Este bine să existe un număr mare de sporturi şi e bine ca această paletă să fie atractivă pentru un număr cât mai mare de oameni. Ce ne dorim ca societate? Să îi ţinem pe copii pe stradă, sau în diverse medii nocive, sau să fie în medii organizate? În cazul nostru, sportul. Cu cât copiii vin mai mult către sport, cu atât e mai bine pentru noi, ca societate. Prefectul Bucureştiului spunea foarte bine că o sală de sport în plus înseamnă un spital în minus. E foarte bine, dar din păcate e la nivel de teorie", a declarat Amatto Zaharia, preşedintele FR Kempo, în exclusivitate pentru DC SPORT. 

De ce sport? 

L-am întrebat pe Amatto Zaharia dacă sportul trebuie făcut doar cu gândul la performanţă sau dacă sportul e esenţial în primul rând pentru alte lucruri. 

"Teoria asta, lansată de unele persoane aflate vremelnic la conducerea unor instituţii, conform căreia performanţa e pe primul loc, cred, şi eu şi mulţi specialişti la nivelul UE, e greşită. Performanţa e la vârful unei piramide. Oamenii fără mişcare anchilozează. Sportul e benefic, pentru că e în natura fiinţei umane să fie cât mai activă. Omul are impresia că rămâne la fel, dar nu e aşa. Cu cât stă mai mult pe scaun, se degradează. Sportul poate rezolva multe probleme. 

De aceea, în special în ţările nordice, sportul este practicat la nivel de 80% din populaţie. La noi nu ştiu dacă e practicat de 2%. Să nu ne gândim că o ţară ca Norvegia, Suedia, are 16 milioane de campioni olimpici sau mondiali. Politica este ca populaţia să fie sănătoasă, în permanenţă activitate, să aibă activităţi frumoase. Sportul duce şi la socializare. Nu poţi practica sportul cu telefonul în mână. Este benefic şi pentru societate şi pentru fiecare component al societăţii în parte. Rata criminalităţii este foarte scăzută în ţările unde sportul se practică la un nivel ridicat. Sportul şi educă, în toate variantele lui. 

Sportul este benefic pentru societate din toate punctele de vedere. Din acea masă mare de oameni care practică un sport sau altul, câţiva vor ajunge să facă şi performanţă. Şi atunci, performanţa aduce un beneficiu de imagine, iar numărul mare de practicanţi aduce un beneficiu pentru societate", a mai spus sensei Zaharia.